Despre artrita idiopatică juvenilă


Conf. Dr. Denisa Predeteanu

Jurmed - Jurnal de sănătate


Artrita idiopatică juvenilă  reprezintă un grup heterogen de artrite de etiologie necunoscută, care apare la copiii sub 16 ani şi persistă o perioadă mai mare de 6 săptămâni. Ea afectează între 16 și 150 de copii din 100.000.  Artrita idiopatică juvenilă  este cea mai comună boală reumatică la copil şi o cauză importantă de dizabilitate pe termen scurt şi lung.  Are un impact funcţional major, cu afectarea creşterii osoase ce duce la nevoia de protezare la vârstă tânără. De foarte multe ori, copiii diagnosticaţi cu artrită idiopatică juvenilă  nu pot merge la şcoală şi nu pot participa la activităţi normale pentru vârsta lor.

Artrita idiopatică juvenilă  poate fi de mai multe feluri: sistemică (la una sau mai multe articulaţii, însoţită sau precedată de febră  zilnică, neîntreruptă, timp de minim 3 zile, dar şi de alte simptome), oligoarticulară (afectează 1-4 articulaţii pe durata primelor 6 luni de boală), poliarticulară FR (+)  şi FR (-) (afectează 5 sau mai multe articulaţii pe durata primelor 6 luni de boală), psoriazică, în asociere cu entezite ( inflamaţii ale inserţiilor osoase ale tendoanelor şi ligamentelor) şi nediferenţiată (care nu îndeplinește criteriile din nicio altă categorie). De aceea, abordarea terapeutică este diferenţiată în funcţie de forma de boală, activitatea ei şi manifestările extraarticulare. Abordarea multidisciplinară (reumatologie pediatrică, ostopedie, recuperare medicală, oftalmologie) este obligatorie în managementul corect al pacienţilor cu artrită idiopatică juvenilă.

Cele mai frecvente simptome ce sunt prezente în toate formele de artrită juvenilă reumatoidă sunt: durere articulară şi edeme ce apar şi dispar, dar adesea sunt persistente, redoarea articulară (rigiditatea, limitarea mişcărilor articulare) ce durează mai mult de o oră în timpul dimineţii, iritabilitate, refuzul de a umbla sau protejarea articulaţiei (părintele observa copilul şchiopătând sau că evită să folosească unele articulaţii).

Durerea este un simptom comun al artritei idiopatice juvenile. Este însă posibil ca  pacientul-copil să nu o identifice ca fiind o problemă. Copilul poate fi mai neliniştit de rigiditatea articulaţiilor şi să le descrie mai bine şi mai degrabă pe acestea. Unii specialişti sunt de părere că unii copii nu îşi exprimă sau nu identifică durerea din cauza aversiunii faţă de procedurile medicale.

Artrita idiopatica juvenilă în viaţa adultă  -caz clinic-
Date generale:
G.E, F, 32 ani, mediu rural
AHC - nesemnificative
APP  - menarha la 15 ani,  S=0
CVM - pensionară, neagă consumul de alcool şi ţigări
 
Motivele internării (2013)
•    artralgii tip inflamator genunchi drept şi gleznă dreaptă cu impotenţă funcţională şi afectarea importantă a funcţionalităţii (mers sprijinit)
•    poliartralgii difuze cu caracter inflamator
•    evaluare clinico-paraclinică în vederea intervenţiei ortopedico-chirurgicale
Istoricul bolii 

  • 1986 (luna a 3) la 6 ani– faringită – tratament cu penicilină 5 zile

  • 1986 (luna a 4)– dureri la nivelul şoldului drept cu dificultăţi de mers

Dg: Osteocondrita şoldului (!!!) – imobilizare în gips 2 luni, la scoaterea gipsului genunchi drept roşu şi tumefiat fără posibilitatea de a se deplasa;

Dg: Artrita idiopatică juvenilă formă poliarticulară - tratament cu antibiotic +săruri de Aur (Tauredon) + corticoterapie (doză mică).

  • 1987 – tratament cortizonic în doză mare (12 tb prednison-4tb prednison)+ Ciclofosfamida – persistenţa durerilor la nivelul articulaţiilor genunchiului stâng, gleznelor.

  • 1994 – Internare Spitalul Clinic Colentina: dureri articulaţii glezne şi genunchi bilateral, afte bucale şi la nivelul esofagului, multiple infecţii oculare

 Tratament : MTX+Diprophos

  • 2001 (luna a 9) – Proteză şold drept

  •  2005 (luna 1) - Internare Spitalul Clinic Sf. Maria: tumefacţii glezne şi genunchi bilaterale,deformări articulare importante, edeme importante ale membrelor inferioare,             biopsie rectală  - Amiloidoza secundară


 Dg: PR st. III-IV activă, formă derivată din AIJ  

  •  2005 (luna XI) -Iniţierea terapiei remisive: Etanercept +MTX 20mg/săptămână.Iniţierea terapiei antiosteoporotice: Fosamax+Alpha D3 

Poza nr 1. Status hipostatural, hipoponderal, T=1,32m, G= 52 kg, IMC=27,7. Cresterea circumferintei abdominale. Membre subtiri, postura afectata.

Poza nr. 2. Tumefacţia genunchilor bilateral (dr>stg). Deformare de tip genum varum. Edeme discrete membre inferioare (dr>stg).Tegumente subţiri, friabile.

Poza nr. 3. Deformări importante mâini bilateral (deget 3).
Scurtarea degetelor 3 şi 5 bilateral.
Luxaţii şi subluxaţiila  articulaţii IFP bilateral.Tumefacţie articulaţiilor RCC bilateral.    

Investigaţii paraclinice  

  • Investigaţii imunobiologice

         Hb= 11.2 g/dl, T= 300000/mm3, L= 6300/mm,
         VSH= 42 mm/h, Fb=  456.0mg/dl,  PCR= 16.2 mg/
         Glicemie= 75 mg/dl   TGO= 29 U/l, TGP= 40 U/l
          FR <20.0 UI/l; Ac anti CCP negativi
          Creatinină: 0,7 mg/dl, Cl creatinina=79,4mg/dl 

  • Radioscopie cord-pulmon: ITN

  •  EKG

         RS, 76per minut, deviaţie axială stg, unde T aplatizate în triroriul anterior, fără modificări acute ale fazei de repolarizare

  •  DXA: Scor T: -2,7 DS. Scor Z: -2,5 DS

Diagnostic pozitiv 
  • PR stadiul III-IV seronegativă cu anticorpi anti-CCP negativi, formă activă,  derivata din AIJ formă poliarticulară (1986) în tratament cu Etanercept+MTX

  •  Coxita reumatoidă stângă cu indicaţie operatorie; proteză metalică şold drept pentru coxită reumatoidă

  •  Gonartroza secundară bilaterală deformantă (dr>stg) cu indicaţie operatorie

  •  Osteoporoză secundară corticoid-indusă (scor Z=-2.5) în tratament cu bifosfonaţi

  •  Sindrom Cushing iatrogenal


sursa: Jurmed - Jurnal de sănătate





copyright © mediclass 2007-2019 - Termeni si conditii | Politica cookie | Politica de confidentialitate GDPR